În noaptea dintre 17 și 18 iunie 1951, de rusalii, peste 40.000 de locuitori din Mehedinți, Caraș-Severin și Timiș au fost ridicați din casele lor și au fost deportați în Bărăgan, în câmp, sub cerul liber.

Peste 1700 dintre aceștia, dintre care 174 de copii, au murit din cauza condițiilor la care au fost supuși.

Monumentul a fost ridicat de Asociația Foștilor Deținuți Politici, în Parcul Dragalina din Drobeta Turnu Severin, situat pe Bulevardul Carol, în vecinătatea Cetății Medievale a Severinului.

În fiecare an, Asociația Foștilor Deținuți Politici organizează slujbe de comemorare a victimelor comunismului.

Mai multe detalii despre deportartările în Barăgan puteți citi pe pagina Wikipedia.

Deși motivul deportărilor a fost conflictul izbucnit între Stalin și liderul Iugoslaviei Iosif Broz Tito, comuniștii din România s-au folosit de acest eveniment pentru a scăpa de o categorie socială care îi stătea în calea planurilor de colectivizare.

Scopul real ar fi fost, așa cum scrie Cristian Ștefanescu pe dw.com: „lichidarea elementelor capitaliste din agricultură“. Motivul principal al luptei împotriva țăranilor înstăriți era că se opun colectivizării, scriind într-o notă informatică că: „lansează zvonuri alarmiste în legătură cu izbucnirea războiului, instigă țărănimea muncitoare pentru a nu se înscrie în C.A.P.”

Mărturii și poze despre deportările în Bărăgan pe Historia.ro.

Despre memoriile deportaților în Bărăgan puteți citi în cărțile scrise de Dumitru Andreca: „Arhiva groazei, drumuri în întuneric. Dezrădăcinații.“