Podul lui Dumnezeu de la Ponoarele

Podul lui Dumnezeu este un pasaj natural, singurul pod natural deschis traficului auto. Acesta se află în Ponoarele, pe drumul județean ce leagă Baia de Aramă de Drobeta Turnu Severin.

Se presupune că acesta s-a format prin prabușirea tavanului unei peșteri, rămânând această bucată care era fosta intrare în peșteră.

La câțiva zeci de metri de pod se află noua intrare în Peștera Ponoarele. Deasupra peșterii este un deal, numit Dealul Peșterii. Iar de partea cealaltă a dealulu se poate vedea Lacul Zaton. Acesta seacă pe timpul verii.

Toate aceste vestigii formează Complexul Carstic Ponoarele. Podul natural, intrarea în peșteră, dealul și lacul ne oferă imagini fabuloase.

Localizarea pe hartă a complexului: https://goo.gl/maps/73qsREjDma3uMRBo9

Poziționarea pe hartă a podului și a celorlalte obiective turistice din Ponoarele.

Panou informativ Podul lui Dumnezeu.

”Podul lui Dumnezeu este cel mai cunoscut pod natural din țară, unicul pasaj rutier natural la nivel național, cel mai mare pod natural al țării si al doilea la nivel european. Cristian Goran afirmă că: ”Podul natural de la Ponoarele, traversat de șoseaua Baia de Aramă – Drobeta Turnu Severin se impune în peisaj datorită structurii sale masive, constituită din calcare stratificate în bancuri înguste de 1-2m, precum și prin dimensiunile sale: 30m lungime, 13m lățime, 22m înălțime și 19m grosime. Acest edificiu spectaculos este un vestigiu al Peșterii Podului, izolat de intrarea actuală în grotă printr-o vastă dolină – Crovul Peșterii – formată prin surparea unei porțiuni de 50m din plafonul vechii galerii” (Goran, 1978).
Intrarea în Peștera Podului a reprezentat cândva deschiderea din amonte a podului, dar o porțiune a tavanului s-a prabușit, formând dolina ce separă podul de actuala intrare în peșteră.
Denumirea de Podul lui Dumnezeu i-a fost conferită de către localnici în urma unor accidente rutiere succesive soldate doar cu prejudicii materiale.
Edificiul natural se confruntă cu un accentuat proces de degradare ce poate fi dovedit prin reducerea dimensiunilor picioarelor podului. Unul dintre picioarele podului are peste 25m (piciorul stâng), în timp ce celălalt are doar 15m (piciorul drept). Vegetația alături de traficul neîntrerupt al mașinilor de mare tonaj contribuie în mod iminent la distrugerea acestui monument natural. ”