Banatul Severinului este menționat în documentul Diploma Cavalerilor Ioaniți ( 1247 ), prin care li se oferă acestora din urmă acest ținut în administrație, pentru a îl proteja împotriva invaziilor.

Banatul Severinului are reședința în Cetatea Severinului, pentru a cărei cucerire se duc multe razboaie în acea perioada.

Banatul Severinului cuprinde Carășul cu o fâșie din Ardeal, Țara Hațegului, Țara Amlașului, și o parte importantă din Oltenia, de la Dunăre până la Olt.

În 1524, Cetatea Severinului este asediată și cucerită de către trupele turcești conduse de Soliman ( Suleiman ), și ulterior, cetatea este distrusă. Importanța cetății era una strategică, fiind denumită „cheia de intrare în Europa Centrală„. Această denumire s-a dovedit precisă, pentru că ulterior cuceririi și distrugerii Cetății Severinului, în 1526, Ungaria va fi înfrântă și transformată în pașalâc Turcesc.

În 1526 Banatul Severinului a fost divizat, zona la est de Vârciorova ( Gura Văii azi ), a trecut sub jurisdicția domnitorilor munteni, mai precis de Banatul Craiovei, iar partea de vest, începând de la Orșova, s-a constituit ulterior Banatul de Lugoj-Caransebej, și ulterior Banatul Timișoarei, cel la care ne referim și azi ca regiunea istorică Banat.

Printre Banii de Severin, cei mai cunoscuți sunt Mircea cel Bătrân și Iancu de Hunedoara.

O traducere a Diplomei Cavalerilor Ioaniți poate fi găsită aici: https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2012/10/25/diploma-cavalerilor-ioaniti-2-iunie-1247/

La următoarea adresă găsiți teza de doctorat din cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj Napoca cu titlul: „Țara Severinului: Studiu de geografie regională„.